- a face cauză comună cu...
- to make common cause with...to act conjointly with...to throw in one's lot with...to side with...
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a face cauză comună cu...
Look at other dictionaries:
cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… … Dicționar Român
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
fraterniza — FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. intranz. A manifesta sentimente frăţeşti faţă de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unităţi militare angajate în războaie nedrepte) A face… … Dicționar Român
pactiza — PACTIZÁ, pactizez, vb. I. intranz. A se înţelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunităţi sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa … Dicționar Român
cor — COR1, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri… … Dicționar Român
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
apropia — APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. refl. A se deplasa în spaţiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ♢ expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuşi să vorbeşti sau să te înţelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obţii,… … Dicționar Român
